Harta zonelor arheologice de pe teritoriul oraşului Hârşova, după Constantin Nicolae, Planul Urbanistic General oraşul Hârşova.
Hârşova începând din neolitic şi până în zilele noastre a fost favorizată de poziţia geografică şi fizică ca şi de bogăţia resurselor naturale, apropierea apei, posibilităţile de comunicare cu alte comunităţi de pe malul stâng al Dunării sau din interiorul regiunii. Aceasta explică prezenţa, pe teritoriul său a unor importante situri arheologice. Cel mai vechi este o aşezare neo-eneolitică de tip tell, unde cercetările în curs au demonstrat importanţa sa pentru cunoaşterea evoluţiei culturilor preistorice. Cercetările arheologice au adus informaţii capitale asupra altor situri cum sunt fortăreaţa şi cetatea romano-bizantină, necropolele romane sau aşezar getică şi necropola sa. Alte aşezări sunt mai puţin bine cunoscute, după cum este cazul aceleia de epoca bronzului, din cea de a doua epocă a fierului sau de aşezarea medievală şi necropola sa.