Pandantiv de os în formă de spatulă.
Pandantiv semilunar realizat dintr-un colţ de mistreţ : este o podoabă a unui vânător ?
Colier compus din 20 de astragale de oaie. Elementele sale componente au fost dispuse simetric, în centru fiind plasat un astragal perforat perpendicular faţă de celelalte şi prezentând un decor incizat şi urme de pictură roşie. De fiecare parte erau dispuse câte două astragale ce prezentau şi ele un decor incizat. Celelalte prezentau suprafeţele articulare dispuse simetric faţă de piesa centrală.
Oamenii comunităţilor gumelniţene se împodobeau, fără îndoială într-o manieră mai bogată şi mai variată decât ne apare ea astăzi conform datelor arheologice.
Materialele perisabile care au putut fi utilizate, cum ar fi lemnul, ţesăturile, pielea, penele, nu se conservă deloc deci acum noi nu putem avea decât o viziune parţială asupra acestui domeniu. Putem de asemeni să ne imaginăm existenţa posibilă a pictării corpului uman sau a tatuajului...
Cu toate acestea, varietatea şi numărul podoabelor realizate în lut ars, os, corn, valve de scoici sau chiar în metal (într-o mai mică măsură), ne dezvăluie câte ceva din dorinţa oamenilor de a se împodobi.
Modelate din lut, incizate, lustruite, lucrate din os sau lucrate din valve de scoici, cea mai mare parte din obiectele de podoabă ce ne sunt cunoscute, au fost utilizate drept pandantive : simple sau asociate câte mai multe, constituind veritabile coliere. Unele dintre ele datorită caracterului lor simbolic puteau uneori exprima existenţa unei anumite poziţii sociale.
De fapt, obiectele pe care le considerăm astăzi drept obiecte de podoabă, nu constitue numai expresia unei dorinţe de a se exprima artistic a oamenilor acestei epoci atât de îndepărtate ci şi foarte probabil manifestarea exterioară a unor credinţe şi idei proprii culturii lor, al căror conţinut s-a pierdut în timp.