Datorită amprentelor de vegetale găsite adesea la partea superioară a nivelelor de distrugere, se poate afirma faptul că acoperişul locuinţelor era realizat din stuf, obicei păstrat până astăzi.
Pentru a realiza construcţiile descrise mai sus, locuitorii tell-ului au utilizat, într-o manieră raţională, materialele disponibile în apropiere. Sedimentul argilos necesar pentru construirea pereţilor sau podelelor era luat de pe malul fluviului (loess sau aluviuni) fiind după aceea amestecat cu paie mai mult sau mai puţin mărunţite, rezultate la rândul lor din cultivarea cerealelor.
Esenţele de lemn utilizat pentru realizarea infrastructurii construcţiior, variau în funcţie de rezistenţa mecanică necesară. Stejarul, lemn de construcţie prin excelenţă, era fără îndoială utilizat pentru stâlpii portanţi care trebuiau să reziste solicitărilor. Alte esenţe (ulm, plop, frasin, arţar) au fost utilizate pentru realizarea structurii de rezistenţă a pereţilor (bârne, ţăruşi), lor alăturându-li-se stuful (phragmites). Pentru construirea clădirilor pe "vid sanitar", mai multe esenţe au fost folosite, în special plopul, a cărui rezistenţă la curbări nu era prea mare. Aceasta explică, poate, utilizarea trunchiurilor despicate şi concepţia complexă a realizării acestei structuri.
Bucăţi de chirpic ars, provenind de la pereţi de lut. Aceste freagmente, conservă amprentele ţăruşilor sau a stufului ce compuneau armătura pereţilor.