"Revoluţia neolitică" este caracterizată, printre altele, de o modificare importantă în cadrul economiei de subzistenţă, fenomen cunoscut şi de populaţiile ce au trăit pe malul Dunării. Astfel, din culegător, omul devine treptat producătorul hranei sale. Datorită unui mediu foarte bogat în resurse şi a unui climat fără îndoială mai temperat decât cel actual, arid, al Dobrogei, comunitatea gumelniţeană de la Hârşova a folosit cât a putut mai bine resursele alimentare oferite de cadrul natural ce prezenta numeroase nişe ecologice. Marele fluviu şi câmpia sa inundabilă ocupau un loc important, platourile şi versanţii acestora, adesea ocupaţi de pâlcuri de pădure, oferind, de asemenea, diverse posibilităţi pentru procurarea hranei. La fel puteau fi folosite zonele mai îndepărtate de Dunăre, mai mult sau mai puţin stepice.