Fluierul funcţionează încă...
Fluier zoomorf, de lut ars.
Nimic nu este mai trecător decât sunetul unui instrument muzical. Abia emis, el se propagă în spaţiu iar pentru cel care nu posedă instrumentul şi nu este decît un simplu auditor, el dispare înghiţit de timp pentru a nu lăsa decât o amintire ce se va estompa la rândul ei de-a lungul timpului.
Aceasta poate să afirme modul în care exprimarea prin muzică a populaţiilor neolitice scapă aproape în întregime ipotezelor pe care arheologii pot să le construiască.
Regăsirea unui instrument muzical al acestor atât de îndepărtate epoci este deci o mărturie pe cât de preţioasă, pe atât de emoţionantă. Fluierul zoomorf de lut ars adus la lumină pe tell-ul de la Hârşova face parte dintre acele descoperiri care marchează spiritul. Abia scos din pământ şi curăţat şi iată că acest obiect ne restitue modulaţiile sonore pe care cel ce l-a folosit le-a emis acum mai bine de 60 de secole.
Cine era el ?
Un păstor pierdut în imensitatea stepei, chemându-şi câinele, modulând câteva sunete pentru a se distra ?
Un vânător, furişat ca o umbră, servindu-se de de el pentru a atrage o pasăre imprudentă ?
Un copil, zburdalnic şi vesel ce încerca neîndemânatic să reproducă notele unei melodii de dans ?