Vedere a şantierului de pe tell-ul de la Hârşova în cursul săpăturilor.
Principiul fundamental este acela stratigrafic, bine cunoscut geologilor, dar aplicat în cazul nostru formaţiunilor antropice şi nu formaţiunilor naturale. Solul unui sit arheologic nu este constituit dintr-un sediment omogen ci din straturi suprapuse, cu grosimi şi suprafeţe inegale, din sedimente cu o natură, textură sau culoare diferite. Straturile aflate la cea mai mare adâncime sunt, desigur şi cele mai vechi.
Fiecare dintre acestea este rezultatul acţiunii care l-a produs, care i-a determinat compoziţia iar în consecinţă culoarea şi textura.
Înţelegerea istoriei unui sit, constă deci în întoarcerea în timp prin identificarea fiecărui strat, numit aici US (unitate stratigrafică) şi stabilirea relaţiilor cu alte straturi. Fiecare strat este săpat cu grijă iar "mobilierul arheologic", adică obiectele conţinute de către acesta (ceramică, oase, unelte de silex,..) este colectat separat. Acest mobilier arheologic va fi utilizat pentru datarea stratului respectiv.
Curăţarea fină a unui profil stratigrafic pentru a se putea face lectura şi interpretarea sa.
Pentru a ajuta la înţelegerea şi înregistrarea succesiunii stratigrafice a straturilor ca şi a relaţiilor dintre ele şi structurile pe care acestea le conţin (gropi, şanţuri de apărare sau de fundaţie, gropi de bârne sau pereţi de lut), este important să avem o viziune orizontală dar în acelaşi timp verticală. Pentru aceasta, banchete-martor, temporare sau permanente sunt cruţate în cursul săpăturii pentru a se obţine profile parţiale ale succesiunii straturilor.
Lectura şi identificarea acestor diferite straturi poate, după cum este cazul pe tell-ul de la Hârşova, să fie foarte dificilă din cauza uscăciunii, a luminii sau adeseori a insignifiantelor diferenţe de culoare sau textură. În aceste situaţii este important să se procedeze la o săpătură extrem de minuţioasă sau la dese umidificări cu apă pentru a se împrospăta culorile sedimentului.