Topor-ciocan de cupru, de tip Vidra , caracteristic pentu uneltele de metal turnat, masive, produse în arealul gumelniţean. (Izvoare, Jud. Neamţ)
La apariţia şi dezvoltarea timpurie a metalurgiei în sud-estul Europei au colaborat trei factori esenţiali : existenţa unor zăcăminte metalifere bogate, un nivel tehnologic ridicat (producerea şi controlul temperaturii), bazat pe experienţa acumulată în cursul producerii unei ceramici de foarte bună calitate şi o diferenţiere socială din ce în ce mai marcată. Evoluţia marilor grupe culturale (Vinča, Gumelniţa, Cucuteni) a generat, în aceste condiţii, apariţia unor "centre" zonale metalurgice, individualizate prin producţia unei game bogate de obiecte, distincte tipologic, de la podoabe până la unelte grele, topoare-ciocan sau topoare-târnăcop.
Folosind la început, se pare, zăcămintele native de cupru şi aur, populaţiile acestor culturi au produs şi utilizat metalul preţios pentru obiecte de podoabă, cuprul fiind rezervat în principal uneltelor. Centrul metalurgic gumelniţean se individualizează în principal prin topoarele-ciocan de tip Vidra şi acele cu dublă volută. Pe tell-ul de la Hârşova, în nivelele aparţinând culturii Gumelniţa, au fost descoperite până în prezent puţine obiecte de cupru, cele mai multe fiind unelte de mici dimensiuni folosite în cursul activităţilor cotidiene, lor adăugându-li-se şi câteva mici podoabe.
