Spaţiile acoperite de către marile blocuri culturale eneolitice, cum sunt Gumelniţa şi Cucuteni ni se par imense şi nouă, astăzi. Dar este absolut sigur că oamenii, bunurile şi ideile circulau atât în interiorul acestor spaţii dar şi între ele.
Arheologia se vede pusă în faţa unor mari dificultăţi atunci când trebuie să documenteze aceste căi de circulaţie, dar cu toate acestea, ea le poate deduce şi demonstra pe baza studiului fragilelor vestigii preistorice puse în evidenţă de săpături. Acestea, se materializează prin intermediul diverselor obiecte răspândite pe foarte mari suprafeţe. Este cazul, uneori, de elemente indispensabile vieţii omului cum ar fi de exemplu sarea.
Cele mai mari zăcăminte din această parte a Europei sunt situate în Carpaţii răsăriteni. Fie că este cazul zăcămintelor de sare gemă sau de izvoare sărate, încă de timpuriu sarea a fost extrasă şi exportată. Foarte marea bogăţie a unor aşezări ce se găseau în apropierea acestor zăcăminte demonstrează evident importanţa şi intensitatea schimburilor de apă sărată sau mai curînd de sare extrasă din saramură prin fierbere. Este foarte probabil ca sarea şi cuprul, în stare nativă sau prelucrată să fi circulat pe mari distanţe, făcând obiectul unor schimburi între diferite grupe culturale.
Desenul unui brichetaj, reconstituit. Acest tip de recipiente era utilizat pentru extragerea sării prin evaporare din saramură, prin intermediul unei surse de căldură, până la cristalizare. (prov.Cacica,judeţul Suceava, cultura Cucuteni).