Vânătoarea

Vânătoarea pare să fi fost făcută, cel puţin în parte, cu arcul, ocupaţie demonstrată şi ea aici, necesitând oricum o anumită specializare. Se poate menţiona faptul că mamiferele sălbatice vânate reprezintă totuşi o mică parte din carnea ce va fi fost consumată.

In schimb, vânarea lor atestă o utilizare variată a resurselor mediului. Intr-adevăr, cele mai mult de zece specii de mamifere, aparţinând unor biotopuri diferite, atestă predominarea celor de talie mare, care puteau furniza o importantă cantitate de carne (cerb, căprior, porc mistreţ). Din acest punct de vedere se pare că vânatul de talie mare reprezenta mai mult o alternativă în alimentaţie, putând fi pus în legătură cu gestiunea şeptelului de animale domestice.

Cel de talie mică, dimpotrivă, pare să fi fost vânat mai mult sporadic, probabil pentru blană (chiar dacă în cazul unora carnea putea fi consumată), după cum pare să indice prezenţa vulpii, bursucului, a pisicii sălbatice sau a lupului. Mamiferele sălbatice ne dau de asemenea indicaţii importante asupra ecosistemelor exploatate în zona dimprejurul aşezării : putem astfel observa predominarea speciilor ce trăiesc în mediul împădurit, câteva ce trăiesc în acela stepic şi o alta caracteristică pentru mediul acvatic.

Păsările, la rândul lor, par să fi constituit un vânat sporadic pentru locuitorii tell-ului.

Anumite specii, cum sunt raţele, gâştele sălbatice şi potârnichile, au fost probabil vânate pentru a fi mâncate. In schimb, ne putem întreba asupra utilităţii vânării răpitoarelor (uliul, acvila regală, imperială) sau a anumitor păsări cum ar fi cormoranul, stârcul, barza. Poate pentru utilizarea penelor în scopuri utilitare (săgeţi ?) sau decorative (?).