Cooperarea arheologică

În cadrul schimburilor bilaterale, stabilite începând din 1991 între Ministerul Culturii şi Francofoniei, (Direcţia Patrimoniului, Sub-Direcţia Arheologiei) şi Ministerul Culturii din România, după mai multe contacte cu arheologii din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României şi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, începând din 1993, a început funcţionarea unui program de cooperare româno-francez pe tell-ul de la Hârşova. Cercetările efectuate până în 1992, demonstrând bogăţia şi complexitatea sitului, proiectul de cooperare româno-francez şi-a fixat drept scop promovarea unui şantier-şcoală, care, tratând toate aspectele metodologice, să permită optimizarea utilizării datelor stratigrafice şi etnografice. Pe un sit cu o stratificare atât de complexă, constituită în principal din construcţii de lut, utilizarea metodelor analoge celor utilizate în medii pluristratificate, în mod special în cele urbane a părut să permită ameliorarea într-o manieră semnificativă a analizei istorice si etnografice.

A doua direcţie a programului de cooperare a privit studiile pluridisciplinare. În acest domeniu, acţiunea începută din 1993 a vizat, prin intermediul aplicaţiilor directe pe tell, relizarea unui plan de formare profesională, de natură să contribuie la dezvoltarea unei structuri de laboratoare create în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României : Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare. Pe lângă schimbul permanent de puncte de vedere dintre specialiştii români şi francezi privitoare la aspectele metodologiei folosite pe şantier, această săpătură a fost considerată şantier arheologic-pilot pentru România, fiind unul dintre şantierele pe care se pot forma profesional în domeniul arheologiei, studenţii români.