Detaliu al amprentelor ţăruşilor care constituiau armătura internă a pereţilor delut.
Mai multe soluţii arhitecturale diferite au fost adoptate de către locuitorii gumelniţeni de pe tell pentru a-şi construi locuinţele din lut şi lemn.
Soluţia adesea utilizată şi fără îndoială cea mai convenabilă, a putut fi observată atât în cazul unor construcţii distruse prin incendiere, cât şi al altora neincendiate. Astfel, pereţii, găsiţi uneori în elevaţie, cu grosimi de 20-25 cm erau realizaţi din chirpic (lut amestecat cu paie), deasupra unui uşor strat de amenajare cu grosimi variabile.
Structura lor de rezistenţă consta din ţăruşi de lemn (sau uneori chiar din scânduri), dispuşi la intervale regulate unul de celălalt, la circa 20 cm. S-a observat şi existenţa unor feţuieli. Pe lângă aceştia au fost descoperiţi şi pereţi despărţitori. După ce se ridicau pereţii, era făcută podeaua constând din lut bine bătucit şi nivelat. Locuinţele astfel realizate aveau în medie o suprafaţă de 50-60 m2.
Profil stratigrafic al peretelui şi podelei unei locuinţe demonstrând existenţa unui nivel de amenajare al fundaţiei, peretele şi succesiunea de refaceri ale podelei.