Planul şanţului de fundaţie al locuinţei nr. 41 ; zonele circulare negre corespund bârnelor conservate aparţinând cert unei structuri de rezistenţă a locuinţei.
Şanţuri de fundaţie : la stânga, şanţul de pe latura de vest a locuinţei nr. 41 ; la dreapta, un şanţ de fundaţie ce nu a putut fi atribuit vreunei locuinţe anume.
Un alt mod de construcţie atestat pe tell, şi care necesita un efort mult mai mare, consta în săparea unor adevărate şanţuri de fundaţie.
Ansamblul cel mai impunător cercetat până în prezent, delimitează o construcţie rectangulară, cu o lungime mai mare de 12,50 m, o lăţime de 6 m, şi cu o compartimentare în partea sa de nord-vest. şanţul corespunzător acesteia avea o deschidere la partea superioară de circa 1 m, pereţii abrupţi, fundul drept şi o adâncime de 80-90 cm, câteodată chiar mai mult de un metru. Din loc în loc apar gropi de bârne, dispuse în unghiurile de sud-est şi sud-vest, la jumătatea distanţei dintre acestea, pe latura de sud iar în interior, alte două, dispuse central, în linie, mărturisind realizarea unei structuri de rezistenţă destinată să susţină plafonul şi acoperişul.
Aceste şanţuri de fundaţie demonstrează existenţa unor mari construcţii, cu o structură portantă de lemn, pereţi de lut şi lemn, cu o mare rezistenţă mecanică. Clădirile, la rândul lor, aveau funcţionalităţi diferite în cadrul organizării, amenajării şi utilizării spaţiului din zona centrală a aşezării. Din nefericire, până în prezent nu cunoaştem nimic din partea superioară a acestui tip de clădire.