Analiza fină a evoluţiei sit-ului ca şi sintetizarea precisă a informaţiilor oferite de către o astfel de aşezare nu poate fi efectuată decât după sfârşitul campaniei de săpături. Pe teren, într-adevăr, numai fazele cele mai evidente sau elementele majore (construirea sau distrugerea unor clădiri importante, fazele de utilizare a zonelor de deşeuri..), sunt imediat inteligibile, dar integrarea informaţiilor mai subtile este imposibilă. Acestea au fost mai mult sau mai puţin înregistrate, dar nu-şi vor căpăta întreaga lor valoare decât în momentul ordonării documentaţiei.
Prima etapă a acestui proces complex, adeseori plictisitor dar indispensabil, constă din stabilirea ordinii în care s-au format fiecare din unităţile stratigrafice şi deci natura şi ordinea evenimentelor cărora sit-ul le-a conservat resturile. Cronologia lor relativă poate fi stabilită în măsura în care toate relaţiile au fost notate. Este o etapă esenţială pe care se bazează întreaga calitate a discursului istoric ulterior.
Stabilind, atât cât este posibil, ceea ce s-a petrecut pe sit, analiza şi sintetizarea informaţiilor arheologice şi istorice poate începe. Abia atunci devine posibilă definirea tipurilor de vase ceramice utilizate de către primii locuitori ai aşezării, cum au evoluat acestea în timp sau cum au evoluat tehnologiile (fabricarea uneltelor, apariţia unor noi materiale..), sau chiar evoluţia alimentaţiei. Numeroase direcţii de cercetare pot atunci să fie explorate cu scopul îmbunătăţirii cunoştinţelor noastre despre diverse culturi şi nivelul tehnologiei acestora.